Ne întâlnim pe aeroportul Otopeni și zburăm spre Buenos Aires, cu o escală la Madrid. Traversarea Atlanticului se face noaptea, așa că ajungem odihniți.

Aterizăm dimineața și ne instalăm la hotel. Restul zilei e lejer, ca să ne acomodăm cu decalajul de cinci ore.

Facem o primă plimbare prin Puerto Madero, docurile reconvertite de pe malul apei, și ne așezăm la o cină argentiniană ca lumea — carne la grătar și un Malbec din Mendoza.

Zi întreagă dedicată capitalei. Începem pe Avenida 9 de Julio, cel mai lat bulevard din lume, și continuăm la cimitirul Recoleta — un oraș în miniatură din mausolee de marmură, unde se află și mormântul Evei Perón.

După-amiaza coborâm în San Telmo, cartierul colonial cu pavaj de piatră și anticariate, apoi în La Boca, unde străduța Caminito e vopsită în albastru, galben și roșu de pe vremea când localnicii foloseau vopseaua rămasă de la vapoare. Seara rămâne liberă sau, opțional, la un show de tango cu cină.

Dimineața zburăm trei ore spre sud, până la El Calafate, pe malul lacului Argentino. Peisajul se schimbă complet: stepă golașă, vânt și, la orizont, Anzii.

După cazare mergem la Laguna Nimez, rezervația de păsări de la marginea orașului, unde se văd flamingi și gâște sălbatice, cu lacul turcoaz în spate. Seara e liberă în El Calafate.

Ziua care justifică drumul până aici. Perito Moreno are un front de cinci kilometri lățime și șaizeci de metri înălțime deasupra apei — cât un bloc de douăzeci de etaje — și e unul dintre puținii ghețari din lume care încă înaintează.

Petrecem dimineața pe pasarelele amenajate, care coboară în trepte prin pădurea de fag austral și oferă fronturi diferite. Din când în când se aude o bubuitură și se desprinde un bloc de gheață în lac — se întâmplă de câteva ori pe oră.

După-amiaza ne apropiem cu vaporașul, de pe apă, de unde scara reală a peretelui de gheață se vede cel mai bine.

Zi mai lejeră, cu o navigație pe brațul nordic al lacului Argentino, printre aisbergurile desprinse din ghețarii Upsala și Spegazzini. Culoarea apei, de un turcoaz lăptos, vine din pulberea de rocă măcinată de ghețari.

După-amiaza rămâne liberă în El Calafate — pentru ciocolateriile de pe strada principală, muzeul ghețarilor sau pur și simplu odihnă înainte de zilele de drumeție. Opțional, o zi de estancia cu asado și călărie.

Pornim spre nord, pe un drum de trei ore care urmează malul lacului Viedma. Cu puțin înainte de sosire, Fitz Roy apare brusc în parbriz — un masiv de granit cu pereți verticali, în jurul căruia s-a format tot satul.

După cazare facem o drumeție scurtă de acomodare, până la Mirador de los Cóndores: o oră dus-întors, urcare blândă, cu panoramă peste sat și valea râului de las Vueltas.

Cea mai frumoasă drumeție a circuitului, și totuși accesibilă. Pornim din sat pe poteca spre Laguna Capri — o urcare susținută de patruzeci de minute la început, apoi teren aproape plat prin pădurea de lenga, care în martie e deja aurie.

Laguna Capri e un lac limpede cu Fitz Roy reflectat în el, bun loc de pauză și de prânz la pachet. Cine vrea continuă până la belvederea de pe creastă; cine nu, se întoarce în ritm propriu. În total, aproximativ patru ore și 300 de metri diferență de nivel.

Dimineața mergem la Chorrillo del Salto, o cascadă la douăzeci de minute de mers pe un drum aproape plat, bună pentru o plimbare ușoară după ziua de ieri.

Continuăm pe poteca spre Mirador Cerro Torre, de unde se vede turnul de granit cu calota lui de gheață — considerat multă vreme imposibil de urcat. O oră și jumătate dus-întors, fără urcări serioase. După-amiaza e liberă.

Ne întoarcem la El Calafate și zburăm spre Buenos Aires, unde ajungem seara. Noapte în capitală, înainte de ultima etapă a circuitului.

Două ore de zbor spre nord și aterizăm în altă lume: aer umed, pământ roșu și junglă subtropicală până la orizont. Suntem la granița dintre Argentina, Brazilia și Paraguay.

După cazare, restul zilei e la dispoziție — hotelurile din zonă au piscine împrejmuite de vegetație, iar primele tucanii și coati se văd de obicei chiar din grădină.

Zi întreagă în Parcul Național Iguazú. Partea argentiniană deține optzeci la sută din cascade și te duce printre ele, nu doar în fața lor.

Începem cu Garganta del Diablo: un trenuleț și apoi un kilometru de pasarelă peste râu, până deasupra prăpastiei în care se prăbușesc paisprezece cascade deodată. Zgomotul se aude de la un kilometru, iar coloana de abur se vede de și mai departe.

După-amiaza parcurgem Circuitul Superior, care trece pe deasupra căderilor, și Circuitul Inferior, care coboară la baza lor — acolo unde se formează curcubeiele.

Dimineața trecem granița în Brazilia, pentru perspectiva de ansamblu: dacă partea argentiniană te bagă în cascade, cea braziliană ți le arată pe toate deodată, de pe malul opus. Pasarela finală intră în mijlocul apei, la baza Gâtlejului Diavolului — se iese ud, dar merită.

Vizităm apoi Parcul Păsărilor, cu tucani și papagali în voliere mari, prin care se trece pe jos. După-amiaza zburăm la Buenos Aires și, de acolo, mai departe spre Europa.

Aterizăm la București după escala de la Madrid, încheind un circuit care a trecut de la ghețari la junglă în paisprezece zile.